Rasa Karakul este descendenta din Ovis vignei arker, supusa cresterii si ameliorarii pe o perioada de 50 de ani, precum si a adaptarii acestei rase in conditiile din tara noastra. In rasa curata se creste in zonele de campie din nord estul tarii, zona Moldovei si a Sucevei si in zonele cu precipitatii anuale de pana la 700 de mm.
Culoarea cea mai frecventa este cea neagra, urmeaza culoarea brumarie, cafenie si mai rar culoarea argintie sau aurie.
Este o oaie de constitutie robusta spre fina, cu trupul in forma de para si cu coada caracteristica, care are la baza un depozit de grasime bilobat. Capul este alungit si uscativ, iar profilul fetei usor convex, in special la masculi.
Berbecii Karakul se folosesc la incrucisarea cu oi din rasa Turcana neagra sau brumarie.
Este o rasa care se exploateaza pentru pielicele si productia de lapte.
PARAMETRII RASEI:
- SUPRAFATA PIELICELELOR 1200 – 1600 cm2 ;
- GREUTATEA LA NASTERE 4,0 – 4,5 KG;
- GREUTATEA OILOR ADULTE 42 – 45 KG;
- GREUTATEA BERBECILOR 70 – 80 KG;
- PRODUCTIA MEDIE DE LAPTE MARFĂ 55 – 60 l ;
- PRODUCTIA MEDIE DE LÂNÃ: LA OILE ADULTE – 2,5 KG; LA BERBECI ADULTI – 4,0 KG;
- FECUNDITATEA 95-97%
- PROLIFICITATEA 105 – 108%
Incepand cu 1948 s-a trecut la importul de berbeci Karakul din URSS, Austria si Germania pentru incrucisarea cu oile locale Turcane. Obiectivul urmarit a fost intrunirea pe genotipurile noi a celor mai valoroase insusiri de la berbecii Karakul din import ( insusiri specifice ale pielicelelor ) si de la rasa locala Turcana ( rezistenta si adaptabilitatea ). Dupa trei generatii de incrucisari si o selectie bine dirijata SCDCOC Popauti reuseste sa creeze si sa consolideze genetic a noua rasa de ovine romanesti pentru pielicele, omologata in anul 1988 sub denumirea „Karakul de Botosani”, varietatea neagra si brumarie.
In cadrul varietatilor amintite au fost create sase linii zootehnice, iar in prezent se lucreaza la consolidarea genetica a unor noi linii de ovine colorate, respectiv maro, sur, roz si alb.